X
Am inchis restaurantul pentru doua luni, timp in care vom face schimbari care va vor incanta!
Va cerem scuze pentru eventualele neplaceri provocate si va asteptam la redeschidere in luna octombrie!
Meniu Meniu

Program livrari:

12:00 - 22:00

Comanda minima:

40 lei in Iasi

Comenzi telefonice:

0741258220

Mancarea chinezeasca, o filosofie de viata

Este cunoscut faptul ca, in prepararea mancarii chinezesti, ca de altfel in mai toate aspectele vietii cotidiene ale acestui popor, un rol de baza au avut cele doua mari filosofii, taoismul si confucianismul. Daca primul curent are la baza principiile lui Tao, reprezentat ca "sursa a tot ceea ce suntem", cel de-al doilea se bazeaza pe invataturile filosofului Confucius, care constituie sursa de inspiratie pentru chinezi de aproape doua mii de ani incoace. Nimic mai adevarat, daca traducem aceste lucruri conform filosofiei culinare europene, potrivit careia "esti ceea ce mananci".

 

Dincolo de acestea insa, bucataria chinezeasca se distinge prin modul in care este pregatita si servita. Iar pentru a ajunge la preparatele delicioase pe care le intalnim astazi in restaurantele cu specific chinezesc a fost nevoie de sute sau chiar mii de ani de inovatie si experienta.

 

Cultura chineza presupune un mod aparte de a servi mancarea, care este taiata, aproape obligatoriu, in bucatele mici. Din acest motiv, e foarte greu sa gasesti un cutit la mesele restaurantelor chinezesti. Pe de alta parte, mancarea chinezeasca scoate in evidenta importanta combinatiei perfecte de ingrediente, unde un rol aparte il au ierburile si condimentele. Nu in ultimul rand, mancarea trebuie sa arate bine atat la culoare, cat si ca textura, iar modul ideal de gatire trebuie sa aiba in vedere, inainte de toate, deplina armonie a tuturor simturilor: vizual, olfactiv si gustativ.

 

Nu este mai putin adevarat faptul ca mancarea chinezeasca este preparata nu doar cu scopul de a crea satietate, aceasta avand si proprietati menite sa asigure organismului sanatate si longevitate. Prin urmare, o buna mancare chinezeasca va contine in mod obligatoriu uleiuri nesaturate, fara a utiliza la preparare produse lactate precum untul, smantana sau branza, pe care le regasim din abundenta in bucataria europeana.

 

Multi si-au format o idee gresita despre mancarea orientala, considerand ca aceasta este doar pentru vegetarieni. Nimic mai fals! Carnea o regasim in multe dintre produsele culinare chinezesti, insa este folosita cu moderatie, evitand pe cat posibil grasimile animale in exces si un nivel crescut de colesterol. Este un alt principiu de baza al bucatariei traditionale chinezesti, care acorda o mare importanta modului de alimentatie sanatos.

 

Fara a fi vegetarieni, chinezii acorda un loc aparte in bucataria lor orezului, taiteilor si, bineinteles, legumelor. Din acest punct de vedere, se poate spune ca nutritionistii de astazi au descoperit un principiu pe care chinezii il aplica in bucataria lor de mii de ani si anume o masa sanatoasa trebuie sa contina o treime carne si restul produse vegetale. Un mod de viata pe cat de sanatos, pe atat de imbietor, nu-i asa?

 

Scurta istorie a betisoarelor de masa
Unii experti considera ca la baza adoptarii pe scara larga a betisoarele in intreaga China sta antipatia lui Confucius pentru cutite, fiind de fapt un triumf asupra stilului de viata razboinic. Filosoful antic a echivalat cutitul cu actul de agresiune, considerand ca acesta este un instrument care nu are ce cauta nici macar in bucatarie.


Originile exacte ale betisoarelor sunt insa un mister, primele fiind utilizate, se pare, de catre Dinastia Shang, pentru a gati bucati de carne fripta deasupra focului, undeva in anul 1766 inainte de Hristos. Popularitatea lor dureaza inca de atunci, putand fi legata chiar de metodele de gatit din China, unde mancarea se taie in bucati mici, ceea ce o face usor de manipulat cu betigasele.


Diferenta dintre betisoarele chinezesti si cele japoneze
Betisoarele chinezesti sunt fabricate in mod normal din lemn nefinisat sau bambus, pe cand cele japoneze sunt confectionate mai ales din lemn lacuit.


Exista si o diferenta a dimensiunilor: betisoarele chinezesti pentru adulti au aproximativ 10,5 inch, iar cele japoneze - undeva la 9 inch. Ca si aspect, betisoarele chinezesti au un capat bont, in timp ce betisoarele japoneze au ambele capete ascutite.


Printre alte materiale care se folosesc la confectionarea betisoarelor chinezesti se numara plasticul, in cazul celor ieftine, de unica folosinta, sau materiale mai scumpe, cum ar fi jad sau fildes.


Un fenomen cultural
Avand in vedere proeminenta lor in cultura asiatica, nu este surprinzator faptul ca betisoarele chinezesti au depasit granitelele domeniului alimentar. Poetii le-au dedicat versuri, iar cercetatorii au folosit conceptul care sta la baza utilizarii lor pentru a proiecta Mars Rock Corer, un instrument de studiu menit a ajunge pe Marte. Studiile efectuate de-a lungul timpului au demonstrat ca utilizarea betigaselor ajuta la imbunatatirea memoriei, iar pentru copii sunt un real sprijin in aprofundarea literelor chinezesti.

 

Astazi, popularitatea betisoarelor chinezesti este in crestere si in in tarile non-asiatice. Si de ce nu? La urma urmei, daca poti manca orez cu betisoarele, de ce nu si linguini sau alte preparate europene?

 

Secretul supelor chinezesti
Nimic nu este mai reconfortant decat un bol de supa. In timpul iernii, te incalzeste ca sa uiti de zapada si frigul de afara, iar vara, supele reci de fructe sunt un acompaniament perfect pentru mancaruri usoare, cum ar fi salatele si preparatele la gratar. Mai mult, expertii ne confirma acum ceea ce mamele si bunicile noastre au stiut dintotdeauna: combinatia de pui si supa are valoare medicinala reala.


Daca originile supei s-au pierdut in istorie, gastronomia asiatica a facut din acest fel de mancare o adevarata arta. Avand in vedere si ingeniozitatea bucatariei chinezesti, nu mai este nicio surpriza faptul ca exista o varietate uimitoare de supe in China. Cu toate acestea, ele sunt impartite in doua categorii majore. Prima categorie este reprezentata de supele subtiri, realizate cu zeama clara si fierte rapid, cu carne si diverse legume adaugate in etape, in functie de timpul individual de gatire si care se servesc ca bauturi in timpul mesei. Supa este gatita mai lent, oferind timpul necesar ingredientelor pentru a se intrepatrunde. Amidonul de porumb sau de tapioca se adauga adesea, aproape de sfarsitul procesului de gatire, ca agent de ingrosare. Acest fel de supa poate inlocui un fel de mancare in timpul unui pranz sau la cina.


Desigur, nu toate supele sunt create la fel. De-a lungul secolelor, supa a jucat diferite roluri in bucataria chinezeasca. In timp ce familiile dinastice se desfatau cu retete gastronomice de lux, cum ar supa fina de rechin sau cuib de supa de pasare, concepute pentru a stimula papilele gustative inaintea unui banchet, taranii trebuiau sa se multumeasca doar cu o masa dintr-un amestec apos aromat cu fasole si orice legume locale disponibile.

 

Daca noi obisnuim sa bem cate un pahar de apa in timpul mesei, chinezii servesc supa, considerand ca este nesanatos sa consume bauturi reci la masa. Supele dulci cresc satisfactia la orice final de masa, pe cand cele pe baza de plante sunt renumite pentru proprietatile lor medicinale.

 

 

Taiteii, o traditie de mii de ani in bucataria chinezeasca
Asa cum chinezii sunt considerati inventatorii multor produse din zilele noastre, acelasi lucru se poate spune si despre taitei, considerati precursorii pastelor fainoase pe care le stim astazi. Exista chiar o disputa in ceea ce priveste inventia taiteilor, aceasta fiind atribuita italienilor, in timp ce dovezile istorice arata in mod clar ca acestia au fost preparati pentru prima oara in China. Acest lucru este dovedit chiar de descoperiri arheologice recente, taiteii putandu-se alatura astfel altor mari inventii atribuite chinezilor, precum praful de pusca, matasea, hartia sau busola.


Fiindca am vorbit de Italia, taiteii se prea poate sa fi fost adusi pe continentul european de marele explorator Marco Polo, care a vizitat China in secolul 13, in timpul Dinastiei Yuan. Pe atunci insa, taiteii erau deja ceva comun in China, originea lor fiind, se pare, mult mai veche. Primii taitei chinezesti erau similari ca forma, drepti, dar substantial diferiti ca elasticiate, fata de cei serviti in zilele noastre.

Astfel, se crede ca taiteii erau consumati in China inca de acum 4.000 de ani, o descoperire recenta scotand la iveala un vas din acea perioada, in care se crede ca un dezastru de proportii - un cutremur sau o revarsare masiva a Fluviului Galben - a acoperit in totalitate orasul Lajia, din China. Inainte de aceasta descoperire, alte atestari ale prezentei taiteilor in bucataria chineza dateaza din anii 200 inainte de Hristos.


Primele paste chinezesti se pare ca nu erau totusi in forma alungita si subtire pe care o cunoastem astazi, acestea gasindu-se sub forma unor pachetele din aluat, fierte in apa. Ulterior, taiteii clasici erau preparati din doua tipuri de mei, care le confera o textura si elasticitate aparte.


Iar cea mai veche metoda de preparare a ramas si cea mai buna, atunci cand vine vorba de taitei. Astfel, bucatarii nu au de facut decat cateva lucruri simple: framanta aluatul, il intind, il rasucesc, ii fac o bucla si apoi iarasi il intind, pana ce acesta este inmultit in fire subtiri, pana la grosimi de sub un mlimetru.


Elasticitatea si textura taiteilor traditionali chinezesti sunt conferite insa si de un ingredient secret, o cenusa care contine carbonat de potasiu, ce se adauga in aluatul bogat in gluten. Nu se stie daca aceste trucuri se foloseau si in urma cu 4.000 de ani, insa este cert ca acestea dau savoarea bolurilor cu mancare chinezeasca din ziua de astazi.

Planificarea si servirea unei mese chinezesti
Avand in vedere importanta pe care o joaca alimentele in cultura chinezilor, nu este surprinzator faptul ca acestia au dezvoltat o puternica traditie in ceea ce priveste pregatirea si servirea unei mese. Multe alimente au conotatii simbolice, reprezentand o gama de elemente incepand de la belsug si pana la o viata lunga.


Multi dintre romani au crescut crezand ca o masa echilibrata nutritional consta din supa sau ciorba, urmata de un fel principal, la final, de desert. Chinezii abordeaza insa pregatirea si servirea alimentelor intr-un mod total diferit. In cultura asiatica, o masa poate incepe cu supa si/sau aperitivele. Aici, supa poate fi servita si cu alte feluri de mancare principale, fiind considerata a fi o bautura si, de multe ori, singurul lichid servit in timpul mesei. Acest lucru este valabil mai ales pentru supele subtiri. La felul principal sunt servite mai multe produse culinare. Toate felurile de mancare sunt servite in acelasi timp, fiecare punandu-si in farfurie ce doreste.


Pentru desert, chinezii prefera de obicei fructele proaspete. Cand servesc altceva, nu vor alege in niciun caz un dulce incarcat cu zahar, ci mai degraba deserturi umplute frecvent cu ingrediente dulci si sarate, de la taro la pasta de fasole rosie.
Cat despre ceai, considerat bautura nationala in China, unde se cultiva sute de tipuri, acesta se serveste la sfarsitul mesei. Acest lucru permite bautorilor de ceai sa profite pe deplin de capacitatea sa de a ajuta digestia.


O diferenta notabila a bucatariei chinezesti consta in importanta acordata cerealelor. O masa buna chinezeasca va contine intotdeauna o proportie egala intre cereale si legume sau carne. Bucataria chinezeasca se bazeaza intr-adevar pe cereale si legume, carnea avand mai mult rol secundar. Portia de cereale consta frecvent in orez, fiind aproape imposibil sa exagerezi importanta orezului in cultura chineza sau cea a taiteilor, in special in nordul Chinei.


Ceea ce uimeste la bucataria chinezeasca este armonizarea produselor alimentare. Bucatarii chinezi depun eforturi pentru a obtine un contrast de gusturi si texturi, servind un fel de mancare crocant cu unul moale sau un fel de mancare usor dulceag cu unul picant. In plus, fiecare fel de mancare trebuie sa arate bine din punct de vedere vizual. Importanta acordata armonizarii produselor alimentare nu este doar din motive estetice. Filosoful antic Yi Yin a teoretizat ca fiecare dintre senzatiile noastre gustative (acru, dulce, sarat, amar si picant) este legata de unul dintre organele principale ale corpului uman. Prin urmare, echilibrarea lor este modul prin care se poate mentine o stare buna de sanatate.